Hotu imparat
A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când facea
plopsorul pere si rachita micsunele; de când se bateau ursii in coade; de când se
luau de gat lupil cu miell de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele
la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne
aducea povesti;
De cand se scria musca pe parete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost data un imparat mare si puternic. Abia la vremea caruntetei dob ândi si
el un copil. Bucuria lui fu nespusa când se vazu si el tata, si toata imparatia lui fu
vesela dinpreuna cu dansul, caci acest imparat era bun,
dept si temator
de
Dumnezeu. Pentru aceasta, el facu mult bine poporului sau. Si toti intr-un gând si
intr-o glasuire dete marire Domnului ca s-a indurat a le da un mostean al imparatiei.
Acest imparat puse de gând ca pe fiul sau sa-| dea sa invete toate meserille si
toata procopseala carturarilor.
Flul imparatului crestea intr-0 luna cât altil intr-un an. Cand fu de opt ani,
parea ca este de optsprezece.
Daca vazu asa, tata-sau, imparatul, il dete la carte; dupa ce invata filosofia si
citirea pe stele, de la cei mai iscusiti dascali, il dete la cel mai mester vraci, de invata
si me ste sugul leacurilor.
Vazand tat a-sau, imparatul, ca fiu-sau are tinere de minte grozava si la in cap
usor cele ce i se arata, se umplu de multumire sufleteasca, caci Dumnezeu il dase un
copil tocm al dupa gandul sau.
Invatand el toat a cartea, imparatul a inceput a trimite pe fiu-sau din cetate in
cetate sa invete toate meserille. Cum auzea ca in cutare cetate este cate vrun
mester mai dibaci si ca acea meserie nu se afla pe la dânsul, indata il trimitea sa
invete si ace meserie.
Astfel umbla fiul imparatului din tara in tara, ca si un pribeag, pâna ce invata
toate meseriile de pre pamânt. Si intorcându-se la palaturile tat alui sau, socotea ca
acum s-a sfârsit; are sa se strânga de pre drumuri.
De bucurie ca are un fiu asa de procopsit si de iscusit, tat al sau facu o masa
mare, unde chem a pe toti im paratil, vecinii lui, ca sale arate flul sau procopseala.
Insusi fiul imparatului pounci la bucatari si le arata cum sa faca bucatele.
Mesenii nu stiau cum sa mai laude gustul acestor bucate. Cand, iata ca vine si fiul
imparatului la masa. Se chefuira, deci, si stii, vorba aluia, vorba vorba aduce.
Incepura imparatii a-si povesti despre judecatile si dreptatile ce facuse fiecare in
imparatia sa. intre altele, unul spuse ca se va cal cat va tral el. pentru ca a osândit
pe un om dept, invinovat it find ca ar fi furat niste lucruri, pe când altul a fost hotul,
precum se dovedi mai in urma.
Cum auzi imparatul care dedese osp atul, se intoarse catre fiul sau si zise:
- Stiu ca, daca un imparat voieste sa fie dept si adevarat stapânitor supusilor
sal, trebuie sa stie toate meserille, ca sa cunoasca prin insusi ochii sal pasurile
fiecaruia. De aceea, fatul meu, team dat sa inveti toate mestesugurile. Nu mi-a
venit in gând ca si hotia este un mestesug. Aceasta iti ramâne sa mai inveti, dupa
care te vei face un imparat ca Solomon imparat si cum altul nu va mai fi pe lume.
lil tata, raspunse fiul de imparat, carele se rusina si se rosise ca o sfecla.
cum de ma os ândesti astfel ca pe un vinovat de codru?
