În iarba verde stau lungit Miroase aerul a floare; O toropeala-adormitoare Mă fură-ncet. sunt fericit!
Eumbra, pace şi răcoare, Un vânt uşor şi liniştit, Mangaietor, săruta nucul... Eumbră, pace şi răcoare, Ce clar, departe, cântă cucul!
Un dor de viață negrăit Din om şi fire se desprinde. Dac-aş putea in brate-aş prinde întregul zării nesfârşit. Și toată seva primăverii Prin mine vraja și-o propago".
Sub caldulei , aşa de draga Mi-e pacea limpede a serii. Si fiecare fibră-n mine Mai tânăr şi mai viu tresaltă...
Pricep latenta**sinfonie A firelor de iarbă-naltă Pe care vântul le mlădie Şi le särută şi le-apleacă [...] Cincinat Pavelescu, Primăvan
