SOLICITÁ, solícit, vb. I. 1. A cere (cu stăruinţă) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acţiuni fizice (de tracţiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăşi o anumită valoare. [Acc. şi: (prez. ind.) solicít] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SOLICITÁRE, solicitări, s.f. Acţiunea de a solicita şi rezultatul ei; cerere stăruitoare. ♦ Proces fizic prin care se produc tensiuni şi deformaţii în interiorul unui corp solid. – V. solicita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
