va rog acum
primul poezie

Primele iubiri de Nicolae Labiş

Mergeam tăcuți alăruri, straini, gdinioară

Si presimteam că astăzi voi fi indragostit

De Tata ta curata ca zorile de vară,

De părul tau de aur impletit.

Dar nu stiam că nimeni n-are să poată sterge Väpäile din inimi, acest pojar nestins, Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge Ideile, îmbrățișate strâns. [...]

Văzusem frumuseţea privirilor semeţe, Izvoare de lumină, de umbre şi scântei, Dar bănuisem numai adânca frumuseţe De dincolo de ochij mari şi grei,

Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o Şi-o aflu-n întregime în fiecare zi Iluminându-mi viața cu flacăra-i curată Fără de care n-aș putea trăi.

A doua poezie
Viața mea se iluminează
de Nichita Stănescu

Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru și de sare.

Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,

corăbiile sufletului meu marin.

Şi viața mea se iluminează. sub ochiul tău verde la amiază, cenuşiu ca pământul la amurg. Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut. Mai lasă-mă o secundă.

Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip. Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.