Unele lichide au puncte de fierbere mult mai mari decât valorile așteptate, având în vedere doar interacțiunile dipolare , acest lucru indicând oamenilor de știință prezența forțelor intermoleculare mai pronunțate. În special, a fost descoperită o forță de atracție între molecule, datorită legăturii de hidrogen . În moleculele în care un atom de hidrogen este legat de unul sau mai mulți atomi electronegativi mici ( azot , oxigen sau fluor ), acest efect este prezent. De fapt, prezența unui atom electronegativ puternic, legat covalent de un hidrogen creează un dipol puternic, în care atomul de hidrogen reprezintă partea pozitivă. Această dispunere a atomilor produce o legătură foarte polară, deci o moleculă polară cu interacțiuni puternice de atracție intermoleculară. Deși legătura de hidrogen este mai slabă decât legăturile prezente în interiorul moleculelor (legături intramoleculare), aceasta este cea mai mare forță de atracție dintre molecule (forțe intermoleculare). [6] Acest lucru este demonstrat de faptul că energia sa de legare (între 20 și 50 kJ / mol ) este semnificativ mai mare decât cea a celorlalte forțe intermoleculare. [16] Protonația atomului de hidrogen (H → H + ) este de așa natură încât să-i permită să lege, cu o legătură electrostatică , un alt atom electronegativ. Exemplele sunt compușii chimici precum apa (H 2 O), amoniacul (NH 3) ) și fluorură de hidrogen (HF). [16] Legătura de hidrogen are o influență extrem de importantă asupra comportamentului multor sisteme biologice. Moleculele precum proteinele și ADN necesită o rețea de legături de hidrogen pentru a-și menține structurile și funcțiile. [6] De fapt, în ADN legăturile de hidrogen dintre bazele azotate ale celor două filamente sunt responsabile pentru structura dublei spirale. Chiar dacă energia necesară pentru a sparge legătura unică de hidrogen este mică, în condiții fiziologice structura dublei spirale este stabilizată de numărul foarte mare de legături de hidrogen prezente. [15]
-Legatura de hidrogen-
