Balada Mioriţa a fost considerată cea mai frumoasă epopee pastorală din lume, o adevărată minune poetică (Alecu Russo), acea inspiraţiune fără seamăn, acel suspin al brazilor şi al izvoarelor de pe Carpaţi (Mihai Eminescu). Fiind cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru (Mihail Sadoveanu), ea este totodată o mărturie prin timp a geniului creator al poporului român , deoarece fascinează prin bogăţia de idei şi sentimente, ca şi prin gama, la fel de bogată de procedee artistice.
Pe lângă minunata alegorie a morţii, o altă dovadă a frumusteţii baladei Mioriţa este şi realiazrea celor două portrete, al măiucuţei bătrâne şi al baciului moldovean. Ele accentuează caracterul liric al baladei şi o apropie de basm prin insuşirile fizice şi morale pe care le evidenţiază.
