Comoara ce mai de pret pe care am sesizat ca o am in posesie a fost timpul. Mi-a luat, ce e drept, destul de mult, dar cand am aflat de ea, am inceput s-o pretuiesc, sa am grija de ea. Nu imi permit sa o pierd pentru lucruri efemere cum ar fi uitatul la televizor. In schimb. pot sa ma intrebuintez de ea pentru a citi o carte, pentru a ma documenta, pentru a crea ceva de care sa fiu mandra.
Am ajuns sa ma folosesc de comoara mea, si ea de mine. Eu ii dau secundele, minutele, orele mele, iar ea imi da la schimb amintiri, realizari. Timpul imi ofera intelepciune, cunostinte. Timpul ma ajuta sa nu-mi repet greselile, tot el ma ajuta sa le repar pe cele deja facute.
Cine are nevoie de cufere cu bijuterii, cand eu am cufarul meu plin cu clipe.
