Atât Nicoale Filiomn, cât și I. L. Caragiale prezintă modalitățile de petrecere a timpului liber așa cum sunt văzute în realitatea socială a secolului al XIX-lea.
Ambii autori prezintă o temă comună, a modului cum petrec românii.
Textul lui Filimon se împarte în două părți:
- în prima parte vorbește despre modul cum petrec oamenii din „clasa de mijloc”;
- în partea a doua cum petrec „boierii și oamenii cu averi mari”, în anul 1817.
Autorul prezintă anumite diferențe dintre aceste două clase. De exemplu: „clasa de mijloc” se adunau în grădini, mâncau, beau și se învârteau în horă, pe când boierii foarte rar ieșeau în grădini, mai degrabă se întâlneau la cineva acasă, tocmai ca să se diferențieze de clasa inferioară lor.
*Aici poți căuta în textul lui Caragiale o secvență prin care să evidențiezi modul în care românii petreceau, așa cum era văzut și înțeles de autor.
Chiar dacă este o diferență de aproape 80 de ani între momentele prezentate de Filimon și Caragiale, se poate observa că „obiectele” chefului au rămas aceleași: mâncare, băutură, cafea și tutun.
Autorii au atitudini diferite atunci când își descriu personajele:
- Nicoale Filimon are uneori un ton neutru, însă uneori devine critic (atunci când vorbește despre boieri);
- I. L. Caragiale este are un stil ironic, dar fără răutate.
Chiar dacă sunt două epoci diferite, cei doi autori au identificat o trărătură comună esențială a firii românului, aceea de a se bucura în grup, de a chefui cu mâncare și băutură din belșug.
