De multe ori ni se întâmplă să ne pierdem într-o lume imaginară, unde adesea întâlnim castele sau tărâmuri noi, nemaivăzute. Iată cum văd eu un castel din povești, și cum aș descrie eu castelulmeuimaginar.
Acesta este mare, cu niște porți de cristal, împrejmuite cu trandafiri roșii, sau albi, care ne impresionează de la prima privire cu parfumul lor.
Castelul are multe etaje, iar la nivelul fiecărui etaj se află o cameră, un hol sau o încăpere uimitoare. Există și o sală de mese, unde veșnic este masă plină cu bunătăți. Dar.. Eu mai mereu sunt singură în castelulmeuimaginar.Acest lucru mă întristează deoarece mereu când mă imaginez acolo nu am puterea de a-mi găsi noi prieteni. Este plictisitor să fii doar tu singur într-un loc atât de mare.. Dar totuși eu mă bucur de împrejurimi și de camerele frumos decorate, de holurile imense și mereu parfumate și îmbietoare. Poate că uneori există și părți bune în a fi singur. Te descoperi pe tine și îți vezi calitățile și defectele, inventezi noi hobby uri pe care le poți avea și în realitate, nu numai în imaginație. Asta este o parte bună, iar eu mereuîncerc să privesc partea bună a lucrurilor.
