Mama mea după Anna Sewell, Black Beauty SPRE AUTOR ewell (1820-1878) a coare engleză de scri- copii. S. N-am să uit un cal înțelept și că stăpânul nostru au foarte bună. Pe mama o chema Ducesa nea comoara mea. Am trăit fericit lângă mama, care a sească nimic: îmi păstra hrana cea ma puteam singur să-mi caut mâncare. Ca o povară, mă proteja, luându-mi-o în supăram și credeam că nu are încred team puternic şi doream să le arăt tutu ca mine. Anii au trecut, mama a îmbătrânit. fost iubit de toți pentru că am respecta în sufletul meu, mama este mereu p pentru tot ce a făcut pentru mine. DE ACELASI AUTOR urile lui Black Beauty ziona şi pe internet venturile lui Black ă nu credeţi că dacă sunt doar un căluț nu mi-am iubit mama la fel de mult ca voi şi că ea nu m-a îngrijit și edu- cat la fel de bine cum o fac părinţii voştri. M-am născut într-un grajd bun, aşezat pe o pajiște întinsă, unde se găsea un iaz cu apă cristalină, Cât am fost mic, m-am hrănit cu laptele mamei mele, fiindcă nu puteam să mănânc iarbă. Mama aștepta răbdătoare să mă satur şi mă mângâia cu multă dragoste. În timpul zilei stăteam în preajmă-i și noaptea dormeam lângă ea. Când era cald, îmi făcea vânt să mă răcorească sau mă ducea la umbra copacilor de lângă iaz. La venirea nopților friguroase, mă încălzea cu trupul său toată noaptea și nu simțeam gerul iernii. După ce am ajuns destul de mare pentru a mă hrăni cu iarbă, m-a învățat să aleg hrana cea mai bună dintre toate plantele care creșteau pe pajişte. Mama a început să plece la muncă și se înapoia abia seara, când îmi povestea pe unde a umblat şi asculta, răbdătoare, deși era obosită, tot ce aveam eu să-i spun sau s-o întreb. Peste zi, mă jucam cu alţi şase mânji. Obişnuiam să alergăm şi să ne jucam cu toții foarte frumos, distrându-ne de minune.
