Rezumatul ...Duminicile, când rămâneam, de regulă, doar cu paznicii, care închideau ochii la toate năzbâtiile noastre, ba mai mult, cu anumite îndemnuri şi comentarii, le încurajau, ne amuzam cu jocul de duminică" pe care îl inventaseră cei din clasele superioare. Aceştia erau şi cei mai duri dintre noi – pentru asta fiind şi cei mai iubiţi. De ei se temeau şi profesorii. Născociseră acest giumbuşluc „pentru depistarea fricoşilor". Cel ales de ei urma să-şi facă vânt şi să sară cu ochii închişi de pe un bloc al şcolii pe celălalt. Cine deschidea ochii în timpul saltului era pedepsit: lua câte un bobârnac de la toată băieţimea. Jocul continua de câteva săptămâni. Trecuse prin încercare aproape toată clasa noastră. În acea duminică veni şi rândul meu. Folosindu-mă de scara laterală, am urcat pe acoperişul plat, mi-am făcut vânt ca să ajung pe celălalt acoperiş, dar în zbor, involuntar, am deschis ochii. Lucru care a fost văzut imediat de arbitrii de jos: cei aproape 300 de colegi, care au huiduit solidar. Cu atât mai mult cu cât, atunci când a fost să aterizez, avântul n-a mai fost suficient de puternic şi aproape că m-am prăbuşit în golul dintre cele două blocuri, noroc că reuşisem să mă agăt cu vârfurile degetelor sau, mai degrabă, cu unghiile, de cornişă, bălăbănindu-mă o vreme, spre distracţia ortacilor mei, deasupra lor, la o înălţime de peste zece metri. Eram gata să cad dintr-o clipă în alta. Dar nu mi-a întins nimeni, dintre cei de pe acoperiş, mâna. Asta e şi una dintre condiţiile jocurilor noastre: urmează să te descurci singur, orice ţi s-ar întâmpla, ca un adevărat partizan... (Nicolae Dabija, Orfelinatul)
1. Unde se petrec întâmplările prezentate în fragment?
2. Numește protagonistii care participă la acţiune.
3. Care este distracția de duminică a copiilor?
4. Citește cu atenție textul şi formulează ideile principale și ideile secundare.​