Zana aparu din vazuh, ca un nor de ploaie ce este gata sa dea jos apa. Adierea ii scutura pletele albe ca laptele, si o facu sa tresara de parca a fost ciupita de un intreg stup de albine. Aceasta se apropie de un mic petic de pamant, ce parea cam trist. Fara soare, ghiocelul nu va creste. Primavara era pe cale sa inceapa, si zana iernii trebuia sa se desparta de minunata padure. Se intrepta spre cer si disparu in zare, de parca ar fi fost fum. Firava ei piele se ingalbeni, si parul acesteia sa facu galben. Zana primaverii aparu, timida, in locul zanei iernii. Urma un nou sezon.
