Singur în turn
Turnul este o construcție imaginară. Undeva, poate foarte sus, deasupra
realităților violete ale lumii de jos, visează Poetul. Umbre violete îmbracă
marginile turnului, acoperă lin urmele plutitoare al gândului, amintind anotimpul toamna: drumuri ce străbat, în leneșă mișcare, subțirea mulțumire a lumii violente, a lumii violete...
Turnul este deasupra tuturor obiectelor mișcătoare, el adăpostește visul Poetului, el este dincolo de timp, el este dincolo de mișcare.
Turnul simbolizează Poezia, singura făptură a tăriilor cerești...,
care-și îngăduie, cu surâs impecabil, să-l trezească din vis pe Poet.
