👤
a fost răspuns

FIŞĂ DE LUCRU REVOLUTIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU Se dă textul: „Nicio ridicare în masă a românilor (răscoală, mişcare revolutionară sau revoluție), poate cu excepția Revoluției din decembrie 1989, n-a fost atât de dependentă de factorii externi, la care am făcut referire mai sus, precum acţiunea iniţiată de Tudor Vladimirescu în 1821. Deşi revoluția a fost înfrântă, iar liderul ei ucis, meritul căpitanului de panduri rămâne întreg. Domniile pământene au fost restabilite în 1822, iar drumul spre modernizarea Țărilor Române şi spre independență era larg deschis. Fără Tudor și fără jertfa lui n-ar fi fost posibilă nici Unirea Principatelor de la 1859, nici obținerea neatârnării ei la 1877. Iar asta la scara istoriei nu e puțin lucru". 1. Identificati spaţiul și timpul istoric în textul dat. Timp istoric: Fapt istoric: 2. Menţionaţi două urmari pe termen lung al Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, conform textului de mai sus. 3. Identificati o relaţie de cauzalitate în textul dat: Cauză: ,, Efect: ,, 4. Menționați un factor extern de care era dependentă Revoluţia lui Tudor Vladimirescu. 5. Realizați un scurt text de 5-10 rânduri în care să exprimați un punct de vedere cu privire la Revolutia lui Tudor Vladimirescu din 1821. ​.

Răspuns :

Bz1

Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaștere națională a României. Revoluția a avut cauze naționale, economice și sociale și, deși a fost în cele din urmă înfrântă, a adus în atenția cancelariilor marilor puteri europene situația din Principatele Dunărene și a determinat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote.

În Țările Române, puterea suzerană, Imperiul Otoman, impusese la începutul secolului al XVIII-lea (1711 în Moldova și 1716 în Țara Românească) înlocuirea domniilor pământene cu cele ale fanarioților. Revoluția română de la 1821 nu a fost o izbucnire spontană, generată de anumiți factori conjucturali, ci a fost expresia nemulțumirilor acumulate la nivelul tuturor structurilor și claselor sociale de-a lungul secolelor al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, generate de grava criză economică și politică în care se aflau Țările Române. Toate clasele și păturile sociale românești – cu excepția unei minorități boierești – erau interesate de schimbarea, în primul rând, a regimului fanariot, care nu era decât o formă deghizată de ingerință a otomanilor în treburile interne ale Munteniei și Moldovei.