Singur acasa
Pe la sfarsitul anului, eu cu familia mea ne gandeam sa plecam la Londra pentru un timp . Totul era pregatit, eram foarte fericiti si foarte nerabdatori. Cu trecerea zilelor , venise si ziua precedenta de plecare cu atata stres pe cap, parinti mei au plecat impreuna cu fratii mei uitandu-ma acasa ca prin minune, La inceput am fost cam trist , dar pe urma a fost chiar uimitor, eram singur acasa , puteam sa fac ce vreau in sfarsit fara ca nimeni sa imi spuna ce sa fac. Sunt doar eu, ce bine ! Mereu mi-am dorit sa stau pana tarziu sa vad lumea cu ochii mei proprii fara nimeni altcineva. Stand acasa singur am observat multe avantaje dar si dezavantaje . Ramas singur acasa am observat mute dar si o parte rea. Cand nu ai cu cine sa faci ceva, te plictisesti , nu ai pe nimeni. Am inceput sa plang pentru cateva ore asteptand macar un telefon de la cei dragi . Trecusera cateva zile , nici macar un telefon. Ma simteam tot mai rau, asteptand macar sa aud o voce de la cineva . Din intamplare aud o masina care parcase in fata casei, era chiar familia mea mult asteptata. Au intrat m-au luat in brate si ei plangeau si mai rau ca mine , erau fericiti ca m-au regasit acasa ,bine . Prin toate acestea , nu as mai vrea sa raman niciodata singur acasa ....
