în ultima zi de primăvară,intr-o gradina mai erau doar 2 ghiocei
Ei se înțelegeau ft bn,și erau de nedespărțit pt că erau frați .
Cel mai mare nu se simțea sa de bn.Iar cel mic își făcea ft multe griji pt el . Dintr-o dată ghiocelul mai mare a căzut jos la pământ.Cel mai mic sa panicat.A inceput sal strige ,crezând că se va ridica de la pământ.Degeaba,cel mic a început să plângă.Deasupra celui căzut la pământ apăru un Înger.
-Tu ești îngerul ,fratelui meu, întreba ghiocelul.
Îngerul se uită cu mila la el și-i spuse:
-Da ,eu sunt.Din păcate fratelui tău ia trecut vremea.
-Nu,te rog,lasal cu mn,nam pe altcineva.
-Imi pare ft rău pt tn dar așa este cursul vieții.
Ghiocelul începu iar sa plângă.
-Dar nu-ți fa griji te vei întâlnii cu el la primăvară,și veți fi iar amândoi.
-Serios?spuse ghiocelul stergandusi lacrimile cu frunzulița lui.
-Da.
-Pai atunci voi aștepta până la primăvară.Multumesc mult!
Așa auzind Îngerul se înalță înapoi spre cer.
Explicație:
Sper că te-am ajutat:))
