Limbajul, în special în partea a treia a poeziei, este metaforic. Structura unitară și pitorescul limbii sunt obținute cu ajutorul simbolurilor, care par definiții poetice: Pustia e o mare aprinsă de soare. Prin același mijloc poetic sunt evocate frumusețea, tinerețea și bogăția emirului: E tânăr, e farmec, e trăznet, e zeu.
În afară de metaforele propriu-zise, poetul utilizează epitete ornante, cromatice rozul Bagdad, roza idilă și epitete metaforizante O tânără umbră de soare îl ferește.
Sunt utilizate și o mare varietate de procedee retorice precum repetiții, enumerații, exclamații retorice care atrag atenția. Inovațiile țin, în special, de folosirea savantă a laitmotivului și refrenului. Versul capătă o muzicalitate deosebită, parnasiană.
Prin temă, poezia este romantică, tentația omului superior de a-și depăși condiția și a atinge idealul, iar prin muzicalitate, prin cultul pietrelor prețioase și cromatică aparține simbolismului, fiind o sinteză între tradiția romantică și elementele inovatoare ale simbolismului.
Ne amintim:
Simbolismul apare în Franța ca reacție împotriva romantismului și a impersonalității reci parnasiene. Din punct de vedere tematic, simbolismul aduce în atenția sensibilității estetice citadinul, preferința pentru culori, metale și pietre prețioase, reveria invocării ținuturilor exotice, proza nonconformismului etc.
O caracteristică fundamentală a simbolismului românesc este aceea că își asimilează parnasianismul.
Parnasianismul este curentul literar opus principiilor naturalismului și romantismului. Poezia parnasiană este rece, obiectivă, reținută și va deveni descriere poetică, repovestire a unor mituri și legende, comentariu sau meditație filosofică. Parnasienii acordă cea mai mare atenție formei, perfecțiunii versificației, cultivării unor specii cu formă fixă etc.
Mai multe despre simbolism aici: https://brainly.ro/tema/1021152
Succes și spor la lecții!
