Deschid cu teama uşa cămării de-altadata
Cu cheia ruginie a raiului oprit,
Trezind in taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma, şi răcoarea, şi umbra lor uitată.
Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,
Prin care cresc pe poliţi şi rafturi
, ca pe ruguri,
Arzánd în umbră, piersici de jar, şi-albaştri struguri
şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum.
Şováitor ca robul, ce calcă o comoară
Din basmul cu o mie şi una de nopti, mă-nchin:
Văd pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubín -
şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară.
Se-aprind fantasmagoric caise şi gutui:
Trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde...
Dar părăsind cămara ce minţile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt il încui.
(lon Pillat, Cámara de fructe)
Care este emoția transmisă in poezia citată?