6. Alcătuiește o propoziție asertivă, în care cuvântul „adăpost" din enunţul „să nu mai tulbure liniştea
jivinelor care şi-au făcut adăpost acolo" să fie nume predicativ.
6 puncte

Alcătuiește un enunț asertiv în care substantivul cu funcție sintactică de complement direct din enunțul „Să nu mai tulbure liniștea” să fie nume predicativ.

a. Care și-au făcut adăpost acolo;

adăpost - complement direct ( ce?);

b. Acela este un adăpost pentru ei.

un adăpost - nume predicativ exprimat prin substantiv comun, cazul nominativ;

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii, însușiri sufletești, în sens foarte larg, obiecte. Acestea se împart:

→ după caz

nominativ, când este subiect, nume predicativ și atribut;
acuzativ, când este complement direct/prepozițional, circumstanțial, atribut substantival prepozițional,
dativ, când este complement indirect, atribut, circumstanțial de loc
genitiv, care este cazul posesiei;
vocativ, care nu are funcție sintactică.