Dorul lui de viata vesnica se aprinde privind cerul instelat, cerul cu stele pe care Eminescu, in urma lecturilor sale din Scriptura si din cartile Bisericii, il numea catapeteasma lumii (in Scrisoarea I).
Pentru ca cerul instelat este catapeteasma naturala pe care ne-a creat-o Dumnezeu, ca sa intram cu mintea dincolo de ea, in intelegerea faptului ca exista un singur Dumnezeu care a facut cerul si pamantul (Fac. 1, 1) si despre a Carui slava povestesc cerurile (Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria, zice Ps. 18, 1).
