Sâmburele 4 de Lev Nikolaevici Tolstoi Mama a cumpărat prune ca să le dea copiilor după masa de prânz şi le-a aşezat pe o farfurie. Vania, care nu mai mâncase până atunci prune, le tot mirosea de zor. Tare-i mai plăcea cum miros şi tare-ar mai fi vrut să le guste! Tot dându-le aşa târcoale, băieţelul pândi clipa când nu era nimeni in odaie şi, nemaiputându-se stăpâni, înhăță o prună şi o mâncă. Când s-a apropiat ora prânzului, mama a numărat prunele, a văzut că lipseşte una şi i-a spus tatălui. Stăteau cu toții la masă şi tatăl a intrebat: la să-mi spuneți copii, nu cumva a mâncat cineva dintre voi prună? - Nu, au răspuns copiii în cor. Vania, roşu ca un rac, a spus şi el: - Nu, n-am mâncat-o eu! 3 - Că unul dintre voi a mâncat o prună pe ascuns, nu-i frumos dar nu despre asta este vorba. Nenorocirea-i alta. Fiecare prur înăuntru un sambure şi dacă cineva nu stie cum să le mănânce şi sâmburele, a doua zi moare. De asta mi-e frică! Atunci Vania, galben la faţă, a zis repede: - Ba nu, că sâmburele l-am aruncat pe fereastră. Toți au izbucnit în râs, iar Vania a inceput să plângă.Va rog o povestire pe scurt !​