POEM ÎN MUNŢI


La munte izvorul

Din cer izvorăşte.

Cu sufletul mamei,

Cu sfîntul ei grai

În care te văd

Fără de moarte.

Acolo, iubito,

Cetina leagănă,

Mireasma pletelor tale.

Dulcea suflare a lor

Apropie cerul de pămînt.

Şi eu în

Adîncu-i cel rodnic

Ca-n lumina ochilor tăi

Fără de moarte mă văd.

( Grigore Vieru)










1.     Extrage , din text, patru cuvinte care se referă la fiinţa umană. 2.   Apreciază, în spaţiul propus, rolul opoziţiei cer—pămînt în această poezie.   3 .Rescrie din text un epitet şi o comparaţie.         ma poate ajuta cineva​