Răspuns:
Caragiale nu era în stare să fie cruțător.
Era destul să te îți in fata pentru a sa simți adâncul dispreț ce se vedea pe fata,in zâmbetul lui sarcastic și-n agerii săi ochi.
Nici tăiat nu spunea omul acela ceea ce nu-i era-n gând !
-Ori tac,ne zicea el,și râd penfundate,ori îi batjocoresc că sa râdă ei înșiși de sine.
Așa a și făcut ,și rasau râd și vor rade multi in fata oglinzii ce el le-a pus-o pe nas.
-Ori puneți paza gurii,ori spuneo verde românește!Zicea el când citea generalitățile lui Eminescu,ori pe ufemismele lui cum era Carol cel ,,Îngăduitor,,.
-Cinciul Caragiali,șoptea Eminescu printre dinți ,dar nu-l punea în rand cu alții ,îl avea sus,în gândul lui și-i părea bine dar om având stătea de vorbă cu el.
I.L. Caragiale a fost un bun fiu,bun soț și bun părinte ,dar nu din slăbiciune ,ci din simțământ de datorie,că om adevărat care nu e mulțumit de sine însuși, decât făcând ceea ce,după propria lui convingere trebuia să facă.
