Eram la scoala. Doamna invatatoare ne-a anuntat ca urmatoarea zi aveam sa mergem cu acceleratul intr-o excursie. Toti copiii au fost extrem de fericiti la auzul spuselor doamnei invatatoare.
Urmatoarea zi, in tren era o foarte mare veselie. O fetita a intrebat-o pe doamna invatatoare unde aveam sa ajungem. Doamna ii spuse ca totul avea sa fie o surpriza.
Trenul luxos zbura cu noi printre campii care pareau de smarald. El avea scaune moi, acoperite cu catifea rosie. Pe dinafara, trenul parea mic, insa pe dinauntru parca era o gigantica casa alergatoare si lunga.
Ajunseseram. Doamna ne spuse cu glasul ei catifelat ca eram in Orasul Smaraldelor. Nimeni nu intelesese ce vroia doamna sa ne spuna, pe cand... eu,nesigura/nesigur, am intrebat-o daca cumva spusele dumneaei insemnau ca ne aflam in padure. Auzeam mii si mii de glasuri mici.
Copiii isi adunasera caietele pentru a nota tot ce spunea doamna despre oras. Dumneaei ne arata ascunzisiuri tainice.
Inserarea muta ne dadea de inteles in mod discret ca a sosit timpul de plecare. Copiii abia au reusit sa se desprinda de Orasul Smaraldelor si sa-si ia la revedere de la minunatiile de acolo. Pentru toti a fost o calatorie de neuitat!
SPER CA TE-AM AJUTAT :D
