Ţările Române în "Casa păcii" Către mijlocul secolului al XVI-lea în Ţările Romane se stabileşte regimul de suzeranitate otomană.
Ţările Române în "Casa păcii" Către mijlocul secolului al XVI-lea în Ţările Romane se stabileşte regimul de suzeranitate otomană.Conform dreptului islamic, ţările tributare făceau parte din dar-al-ahd (Casa Pactului sau Casa Păcii), situat între dar-al-Islam (Casa Islamului) şi dar-al-harb (Casa Războiului).
Ţările Române în "Casa păcii" Către mijlocul secolului al XVI-lea în Ţările Romane se stabileşte regimul de suzeranitate otomană.Conform dreptului islamic, ţările tributare făceau parte din dar-al-ahd (Casa Pactului sau Casa Păcii), situat între dar-al-Islam (Casa Islamului) şi dar-al-harb (Casa Războiului).Regimul de dar-al-ahd aplicat în Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, presupunea autonomia lor, deţinerea tronului de către un principe pamântean, de regula din familie princiară, păstrarea instituţiilor politice, administrative, militare, judecătoresti şi ecleziastice. Domnul era ales de boieri (în Transilvania de dieta) şi confirmat de sultan. Dar odată cu consolidarea dominaţiei otomane sultanul încălca acest obicei de alegere, numind şi mazilind domni, fără a ţine seama de părerea boierilor. Scaunul domnesc revenea celui care plătea mai mult.
Ţările Române în "Casa păcii" Către mijlocul secolului al XVI-lea în Ţările Romane se stabileşte regimul de suzeranitate otomană.Conform dreptului islamic, ţările tributare făceau parte din dar-al-ahd (Casa Pactului sau Casa Păcii), situat între dar-al-Islam (Casa Islamului) şi dar-al-harb (Casa Războiului).Regimul de dar-al-ahd aplicat în Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, presupunea autonomia lor, deţinerea tronului de către un principe pamântean, de regula din familie princiară, păstrarea instituţiilor politice, administrative, militare, judecătoresti şi ecleziastice. Domnul era ales de boieri (în Transilvania de dieta) şi confirmat de sultan. Dar odată cu consolidarea dominaţiei otomane sultanul încălca acest obicei de alegere, numind şi mazilind domni, fără a ţine seama de părerea boierilor. Scaunul domnesc revenea celui care plătea mai mult.Autonomia Ţărilor Române era recunoscută şi-n ahidnamelele (capitulaţiile) emise de Poartă. Aceste acte interziceau musulmanilor să aibă proprietăţi sau să înalţe moschee în spaţiul românesc, să ia de aici devşirme pentru corpul de ieniceri etc.
