Jurnalul meu
14 - 01 - 2022
Mi-am cumpărat un caiet studențesc, sună frumos cuvântul,
un caiet cu foaie velină, iar acesta va fi jurnalul meu.
Acum e iarnă, nu e foarte frig, nu e nici zăpadă, se pare că e
o iarnă bolnavă. Virușii, care se înmulțesc în fiecare zi, sunt foarte
vizibili, ei se numesc oameni. Acești viruși au îmbolnăvit iarna.
Am aflat, întâmplător, că iernile erau foarte frumoase, mai demult.
Acum, iarna aduce cu ea o undă de tristețe, de aceea eu visez,
în secret, să mă transform într-o pasăre călătoare, o pasăre puternică,
dornică să străbată mările, cu fâlfâit de aripi duios, spre pământuri
calde. Și pentru că mâine este o zi importantă, voi scrie aici, în
jurnalul meu, câteva gânduri, venite din limpezimea tainică a altui
văzduh, de departe, dinspre vară:
" E liniște-n sufletul nostru:
Magia cea sfântă a florii de tei;
Izvoarele-și macină rostul:
Nisipuri albastre, rotunde scântei...
E liniștea nopții de vară:
Suavă sclipire a stelelor moi;
Cu zâmbetul trist el coboară:
Un înger tăcut…, rătăcit printre noi."
