Răspuns:
În poezia "Lacul" de Mihai Eminescu cadrul natural este prezent. Ne dăm seama din versurile: "În zadar suspin și sufăr/Lângă lacul cel albastru", dar îndrăgostitul visează și iubește o ființă reală, iar în poezia "Poveste sentimentală" de Nichita Stănescu, îndrăgostitul nu iubește o ființă reală, ci poezia. Titlul textului literar induce în eroare cititorul, sugerând ideea că se va descrie o "poveste de iubire". Și cadrul natural este imaginar(sau poți zice prezent) deoarece poetul care scrie versuri devine un adevărat Creator care clădește Universul cu ajutorul Cuvântului.
Sper că e bine!
