Răspuns :
VORBIREA DIRECTĂ este un text dialogat.
VORBIREA INDIRECTĂ este un text narativ.
Pentru a face trecerea din vorbirea directă în vorbirea indirectă trebuie să:
- se elimine linia de dialog;
- se transforme persoana I și a II-a a verbelor și pronumelor în persoana a III-a;
- se semnaleze replicile prin verbe care exprimă acțiunea de „a spune”;
- se plaseze, după aceste verbe, unele cuvinte precum: că, să, dacă, unde, când, care etc. (elemenete de subordonare în frază);
- se reproducă cât mai exact cuvintele vorbitorului;
- se transforme modul imperativ în conjunctiv (să);
- se elimine exclamațiile, interogațiile, interjecțiile.
Vorbirea directă și vorbirea indirectă sunt două procedee fundamentale de redare a spuselor cuiva, acesta fiind vorbitorul însuși sau altă persoană.
Cele două procedee au în comun faptul că sursa spuselor apare ca subiect al unei propoziții, fiind exprimat printr-un substantiv sau un pronume, și în această propoziție există un cuvânt (de cele mai multe ori predicatul) cu sens de transmiterea sau solicitarea unei informații, ori de cererea ca ceva să fie făcut sau nu.
