Răspuns:
"Era om bun şi iubit Moş Iordan, dar un păcat avea şi el. Nu-i plăcea să lucreze decât de unul singur şi n-a îngăduit nicicând vreun învăţăcel în preajma lui.
Venise la el ba un vecin, ba un străin, ţinându-l de mână pe Ionuţ sau pe Petruţ şi rugându-l să-l înveţe meserie.
Moş Iordan le dăruia plăcinte sau puişori de cozonac, dar le spunea mereu aceleaşi vorbe:
-Nu-mi trebuie învăţăcei. N-am ce să fac cu ei."
"-Moş Iordane, peste drum de mine locuieşte o biată văduvă. Are un băiat slăbuţ şi cuminte. N-ai vrea să faci din el un cofetar? Ţi-aş da, pentru învăţătura lui, trei bani de aur, doi de argint şi unul de aramă.
-N-am nevoie nici de bani şi nici de băieţandru. Nu-mi trebuie învăţăcei. N-am ce să fac cu ei."
