Samuraii erau asa numitii cavaleri medievali de la curtile nobiliare japoneze. A fi samurai era o onoare, fiind respectati de toate categoriile sociale japoneze. Calitatea de samurai se obtinea prin nastere si in foarte putine cazuri deveneau samurai oamenii liberi. Exista si acum o clasificare distincta, neta in ceeea ce priveste sinuciderile japoneze: -harachiri: este o sinucidere a unor oameni care erau simpli agricultori, mestesugari sau femei si consta in utilizarea sabiei pentru a si taia gatul sepukku: era o sinucidere rezervata doar categoriilor nobiliare si era oficializata in cadrul unui proces solemn in care se folosea o sabie ce urma sa fie introdusa brusc in abdomen; sinucigasul era intotdeauna supervizat de o persoana care in cazul in care sinucigasul dadea gres, ii curma viata imediat prin descapatanare.
Acesti luptatori erau foarte devotati stapanulului lor, astfel incat in momentul in care ramaneau fara stapan majoritatea isi faceau sepukku. In foarte rare cazuri, au existat samurai care din anumite circumstante au ramas fara stapan si atunci eu se transformau in samurai ratacitori fiind denumiti RONIN. Samuraii urm un cod de onoare numit BUSHIDO (calea sabiei), un cod in care regula cvasigenerala era antrenamentul zilnic si slujirea stapanului indiverent de ceea ce se poate intampla. Moartea? Le era frica lor de moarte? Categoric nu, moartea era privita ca un ultim omagiu care il puteau aduce stapanului lor, de asemenea era un adevarat privilegiu pentru ei in a muri pentru a apara viata si/sau onoarea stapanului lor. In epoca Meiji, Japonia incepe primi pasi spre modernizare; pentru a progresa imparatul japonez a trebuit sa distruga total aceasta categorie politico-militara care era o ramasita periculoasa a vechiului regim medieval nipon.
Cu sprijinul unui comandant militar progresist a reușit în putini ani ca samuraiul sa dispară definitiv din viata zilnica japoneza;totuși spiritul samurailor nu va murii de tot,el se va păstra in adâncul inimilor japoneze,în cărți,în spectacole și în filme
