Cazurile substantivelor și apozițiile ca parte de vorbire sunt:
Dinu - substantiv propriu simplu; fratele - cazul nominativ;
adică ea - pronume personal; sora - caz nominativ;
anume al treilea din rând - numeral ordinal propriu-zis; sportiv - caz nominativ;
Apoziția
Apoziția este un cuvânt sau structură izolată, în general prin virgule, cratime sau două puncte (puse în fața sa), de restul propozițieie.
Acestea pot fi de două feluri:
- apoziții simple (compuse dintr-un singur subtantiv, pronume sau numeral)
- apoziții dezvoltate (compuse din cel puțin un subtantiv urmat de unul sau mai multe atribute)
! Cuvintele componente ale apoziției dezvoltate se pot analiza, adică au funcție sintactică proprie.
ex.: 1. Voi, câștigătorii, sunteți foarte fericiți. (apoziție simplă)
2. Maria și Ionela, fetele care au scris cartea, au ajuns la timp. (apoziție dezvoltată)
! Apoziția se întâlnește, de obicei, în cazul nominativ, indiferent de cazul subtantivului determinat. În celelate situații, apoziția, se acordă în caz cu substantivul.
ex. Am cunoscut pe mama studentei mele, Dana.
studentei - caz genitiv (a cui mamă?)
Dana - caz nominativ (care studentă?)
Am fost în vizită la o mătușă, Lavinia.
la o mătușă - caz acuzativ (la cine am fost în vizită?)
Lavinia - caz nominativ (care mătușă?)
De asemenea, se pot întâlni și apoziții neizolate (nu sunt izolate de restul propoziției). Acestea nu determină un nume propriu sau pronume.
ex. Elevul Dumitru a aflat răspunsul corect.
În limbajul popular apoziția este precedată de adverbele explicative anume și adică.
ex. Fratele tău, adică Ionuț, este foarte deștept.
Poți găsi mai multe informații legate de apozitie aici: https://brainly.ro/tema/127537?referrer=searchResults.
