Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă mass-media contribuie

sau nu la crearea imaginii publice a unei persoane, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras

din volumul Amintiri despre G. Călinescu de Mircea Bandu, cât și la experiența personală sau culturală.

20 de puncte

În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a

două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte

– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de

exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea. 6 puncte

În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi

să dezvolte subiectul propus.



SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

Bufnind pe nări, țâșnind fuioare lungi de aburi, trenul se opri înaintea peronului. Câteva clipe nu se mai

putu vedea decât o mare învălmășeală de oameni și de geamantane. Spre norocul lui, Vasile Murășanu

ajunse într-un vagon în care erau tot străini. Un loc mai era liber, dar Vasile nu intră, ci rămase pe coridorul

vagonului. O clipă se gândi să se coboare, să cerceteze unde este vreun coleg de-al lui, dar nu se putu hotărî,

de teama să nu scape trenul. [...]

Nici nu avu vreme să se gândească mult, se auzi un fluierat prelung, și trenul porni. Vasile Murășanu

avu o tresărire de adâncă bucurie, de plăcere: mergea acasă! Era trecut de douăzeci și trei de ani, adeseori

în ceasurile de studiu își făcuse planuri serioase, bărbătești, – credea el, – asupra viitorului, și, totuși,

bucuria ce-o simți acum era copilărească, dulce, ușoară, ca o alintare. Gara, casele din oraș, stâlpii de

telegraf zburau în urma lui, și el simțea, ușor, deliciul apropierii de casa părintească. Căci în clipa dintâi el nu

se gândea decât la ai lui, la părinți, la cele două surori mari, la frățiorul mai mic, la casa, la curtea, la grădina

lor. Și la gândul că le va revedea în curând, o căldură, o moleșire plăcută i se răspândeau în tot trupul, ca și

când ar fi fost iarăși băiat de șase ani și ar fi adormit în mângâierile mamei, care și-ar fi purtat domol

degetele prin părul lui.

Ion Agârbiceanu, Arhanghelii​