Răspuns:
Oamenii de cultură, sprijiniți de politicieni, se implicau în școlarizarea tuturor copiilor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, trei din patru români de la sate nu știau să scrie și să citească.
„Eu cred că primele generații de elevi nu aveau ce avem în zilele de astăzi și învățau mai greu”, spune cu sinceritate un elev al zilelor noastre de la Școala nr. 24.
„Erau evaluați cu foarte mare grijă, dar aș zice că și cu foarte mare bunătate. Pentru că este o relație relaxată între profesor și acești elevi. Se ține cont de spiritul lor iscoditor, curiozitatea lor, sănătatea lor”, explică Georgeta Filitti, istoric.
„În timpul lui Alexandru Ioan Cuza, Legea Instrucțiunii este una dintre cele mai moderne legi pe educație din Europa”, explică Elena Mușat, de la Arhivele Naționale ale României.Se înființează mai multe școli normale. Se pune accent în primul rând pe formarea învățătorilor. Fie că vorbim de secolul al XIX-lea, marcat de reformele lui Cuza și Spiru Haret, de secolul al XX-lea, în care și-a pus amprenta regimul comunist, sau de secolul al XXI-lea, când predarea se face cu ajutorul tehnologiei, profesorul a fost mereu în centrul atenției.În anul 1899, procentajul „știutorilor de carte” era de 22% . După 13 ani, datorită ideilor lui Spiru Haret, 40% din populația țării putea să scrie și să citească. În zilele noastre, reformele celor peste 20 de miniștri ai educației din ultimii 27 de ani nu numai că nu rezolvă probleme, ba chiar le agravează: 42% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Adică scriu, citesc, dar nu înțeleg ceea ce citesc și nu corelează informații. În plus, pică teste simple de logică.
Explicație:
Sper ca te-am ajutat! ☺️
