,,Zăpada neclintită-n somnu-i veşnic Sunt singură-n tăcerea-ncremenită, Se pierde-n cerul mut al depărtării. Ca o banchiză pe-un ocean polar. Un soare mort aprinde-n fundul zării, Şi doar iubirea încă mai palpită La căpătâiul nopţii, palid sfeşnic. În suflet, ca-ntr-un limpede ghețar." Otilia Can În revărsarea sură a luminii, Ca un aerian miraj de viaţă, Fantastic dormitează pinguinii Pe blocurile străvezii de gheață. [...] Iar în obscura: fantasmagorie2 Apar şi pier vedenii ireale Când un reflex trandafiriu învie Singurătatea lumii boreale?. [...] din aceste versuri sa aflu toate subst și sa le analizez ma ajuta cineva?