👤


,,Zăpada neclintită-n somnu-i veşnic
Sunt singură-n tăcerea-ncremenită,
Se pierde-n cerul mut al depărtării.
Ca o banchiză pe-un ocean polar.
Un soare mort aprinde-n fundul zării,
Şi doar iubirea încă mai palpită
La căpătâiul nopţii, palid sfeşnic.
În suflet, ca-ntr-un limpede ghețar."
Otilia Can
În revărsarea sură a luminii,
Ca un aerian miraj de viaţă,
Fantastic dormitează pinguinii
Pe blocurile străvezii de gheață. [...]
Iar în obscura: fantasmagorie2
Apar şi pier vedenii ireale
Când un reflex trandafiriu învie
Singurătatea lumii boreale?. [...]​ din aceste versuri sa aflu toate subst și sa le analizez ma ajuta cineva? ​