Târâind și săltând, cântă- rețele duseră cu alai pe stiglete în dumbrăvioara de-aproape. Acolo fiecare dădu câte o pană și înjghebară pentru tovarăşul cel sărac un strai în felurite colori. El se lăsă în voia lor, încă nedumerit și cu inimioara båtând. De-atuncea are stigletele așa îmbrăcăminte ciudată: fesușor purpuriu și surtuc din bucăți. Poate de aceea a rămas tot ruşinos și modest și rar îl zărește omul în zilele primăverii, deși , după cum se vede, el a readus pe pământ soarele, în plisc.
Povestește fragmentul următor în 3-4 randuri
​