Ploaie de eleganta
Azi, maine, poimâine, sunt zile în care te poți bucura de frumusețea și eleganta ei, de eleganta toamnei. Sunt zile în care te poți simți atât de putin viu, atât de putin existent, dar cu toate astea te simți confortabil.
Parca iți vine sa plângi ca cenușii nori ce au împânzit cerul, care odinioară era de un azuriu ce-ți lua ochii, acum îneacă tot ce a mai avut o fărâma de viata, îți vine sa cazi ca coloratele frunze purtate de mișcările haotice cauzate de vânt, parca iți vine sa pleci ca pasările, sa pleci într-un loc blând, viu, undeva unde doar inocenții copii pot visa. O ploaie de gânduri ne lovește și ne poarta în cel mai frumos coșmar al nostru. Toamna ne îmbată cu mireasma ei, cu aerul puternic ce ne trezește din orice gând mai apăsător, din cel mai cuprinzător vis. E ca o gura de aer proaspăt. Avem nevoie de toate aceste sentimente mai mult sau mai putin dăunătoare, pentru a ne deștepta din asa zisa veselie adusa de vara, care cu siguranță nu e realitatea la care ma aștept eu.
Draga toamna, draga mea, iți mulțumesc pentru clipele de furtuna, care m-au maturizat, acum încep sa zăresc cel mai frumos curcubeu, la anul te aștept cu gândul și mai curat, poate împreuna zburam spre capătul curcubeului.
