Monarhia - spunea un binevoitor al vremii, - era parcă atacată de marasm. Aceasta a fost o epocă tristă: împăratul era bolnav, prinţii erau conduşi de bătrîni, puterea se găsea în mîinile birocratiei, nestrămutat cinstite şi onorabile, însă lipsite de prestigiu, orizont larg şi fir călăuzitor, partial chiar cuprinse de acele idei, pe care ea era obligată să le dezrădăcineze. Formulează o opinie privitor la monarhia în care puterea se transmitea prin ereditate descendentilor din familia monarhică, iar în unele cazuri moştenitorul avea defecte fizice şi psihice.​