2) Menționează, în câte un enunț, rolul fiecăreia dintre indicațiile scenice:
a) Mustățile și părul, aproape albe;
Rolul acestei indicații scenice este acela de a indica faptul că personajul respectiv trebuie să fie un bărbat în vârstă, cu "mustățile și părul, aproape albe".
b) O sărută în creștet.
Rolul acestei indicații scenice este acela de a indica actorului ce joacă personajul ce "o sărută pe creștet" să fie afectuos ca un tată.
3) Redactează o compunere care să conțină un text descriptiv reprezentând portretul Oanei, fiica lui Ștefan cel Mare, personaj al textului dramatic "Apus de soare" de Barbu Delavrancea, așa cum ți-o imaginezi tu.
Oana, fiica lui Ștefan cel Mare
Oana era o fată tânără din timpul lui Ștefan cel Mare, îmbrăcată ca prin anii 1500, cu rochie albă din bumbac cu mâneci lungi cu volane, cu șorț lung țesut în casă de culoare roșie, cu bonetă albă tot cu volane și cu încălțări făcute manual.
Oana era înaltă, cu ochii cu "lumini adânci", negri, cu părul lung, castaniu, șerpuind pe spatele ei drept, cu buze roșii ca "măceșea" și mersul ușor ca fulgul.
Oana era inteligentă, ea folosea cuvinte de duh, așa ca de exemplu "să te ferești de omul care vorbește încet". Deasemenea, ea era timidă, bine crescută și foarte harnică, pentru că ea ajuta mereu la treburile din gospodărie.
Oana nu era o fată rea la suflet, ea ajuta pe oricine din preajma ei, iar când Ștefan cel Mare a căzut bolnav la pat, ea era mereu în preajma lui pentru a-i da un pahar cu apă.
Oana crescuse cu Petru Rareș fără să știe că îi este frate, ei se înțelegeau foarte bine, însă când el începuse să-i arate că o iubește, ea nu l-a încurajat, dimpotrivă, a rămas distantă, dar prietenoasă, ceea ce înseamnă că era o fată cuminte.
Succes! ⚘