Consider că este potrivit titlul, pentru că citind poezia am senzația că autorul este, de fapt, un negustor de frumuseți.
Și ca să-și vândă marfa, o laudă în gura mare, strigând ce are de vânzare.
Parcă îl văd cu o desagă in spate, în care are îndesați tot felul de nouri, care mai de care mai colorați, iar dintre ei se ițește steluța galbenă.
Cu siguranță o astfel de strigare nu te poate lăsa indiferent, curiozitatea făcându-te să-l oprești pe excentricul negustor.
Un alt titlu potrivit cred că ar fi 'Hai la nouri de vânzare!'
