Răspuns:
1.
Lucian Blaga
Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă
rezumat:
Poezia ,,vreau sa joc’’ de L. Blaga reprezinta o descatusare a sufletului si o dorinta arzatoare a poetului
de a se manifesta plenar.Titlul poeziei ne sugereaza mai mult un inteles sub forma mitica decit celpropriu deoarece Blaga era un mare analist al culturii arhaice.Jocul este un intreg univers in care fiecaretrebuie sasi afle locul.El se asociaza cu notiunile de totalitate,regula si libertate.Jocul surescita(excita,atita) imaginatia si stimuleaza emotivitatea.Sa joci inseamna sa creezi o legatura intre fantezie sicreativitate.Astfel jocul pentru poet este asemenea unui ritual de intraresi eliberare sufleteasca.
‘’pamintule dami aripi…sageata vreau sa fiu,,, chiar daca acest lucru nu este posibil eul liric incearca de
a ridica omul spre cer in nemarginitul univers in univers printrun fel de magie.Aripile sunt simbolulavintului al dematerializarii.al eliberarii sufletului,al descatusarii de sub povara terestra.Iar avintul sprezbor al eului lyric se refera la aspiratia sufletului catre imposibil dar realizabil imaginar.Trupul uman esteasemenea unei temnite care il chinuie prin material telurica(
Care aparține pământului
),grea si supusagravitatiei care mai apoi sa fie inllocuit cu valurile de lumina capabile sa strabata spatiile siderale sitimpul.In aceasta poezie L.Blaga nu se multumeste doar cu atingerea nemarginitului ci opteaza pentrucunoasterea divinului launtric prin ratiunea sa.Vrea sa fie liber intr-un trup de lumina pentru ca sal simtape dumnezeu.
2
Dorul
Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine! "
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.
rexumat:
Poezia “Dorul” este inclusă înprimul volum de versuri aparținând lui
Lucian Blaga, care s-
a bucurat de un succes răsunător și care este dedicatsoției sale Cornelia Brediceanu.
Din prima strofă a operei atestăm mai multe stări cheie ale eului liric,precum starea de nesaț în raport cu iubita, cuvintele definitorii fiind “setos”,“cuprind”, “amândouă” și starea de plăcere evidențiată prin metafora: “îțibeau mireasma” în care eul blagian este “îmbătat” de mirosul femeii, iarcomparația: “iți cuprind obrajii/cu palmele
-
amândouă, cum cuprinzi/în sufleto minune” relevând mirarea și admirația eului poetic.
Prezența eului
-
comun (a celor doi îndrăgostiți) exprimat prin
pronumele persona
l “ne” în cea de a doua strofă a poeziei, relevă viziuneapoetului asupra unei relații de dragoste trăite la maxim în care existăreciprocitate și implicarea ambelor personaje în egală măsură. Prinmetafora “ne arde apropierea” este denotată starea de pasiune și totodată
de mistuire într-
o imensă flacără a eului liric, fiind și o trăire copleșitoarecare consumă ambii iubiți. În versul “Și totuși tu
-
mi șoptești: "Mi
-asa de dor
de tine!"”, valoarea stilistică a adverbului “totuși” remarcă ideea că
sentimentu
l de dor este o stare cu mult mai profundă, decât însăși iubirea.
În strofa a treia, atestăm termenii “tainic” și “dornic” cu cea mai mare încărcătură semantică. Ei sugerează impactul dorului iubitei asupra euluiliric care trăiește o stare de fascinație,
împlântându-
se de nesaț, fiind sedus
de cel mai mare misterul al lumii (ce-
l poartă
-n suflet - femeia).
Din ultima strofă a poeziei atestăm o revelație a eului liric în care esteexplicat misterul iubirii. Întrebarea retorică “Femeie, ce mare porți în inim
a
și cine ești?” accentuează ideea că bărbatul nu poate afla toate tainele
cunoscute de femeia, acestea fiind o împletire de mistere care în pot fi
descifrate. În final, eul liric “explică” misterul întregii poezii prin metafora:“clipele sa
-
mi para niște muguri plini” care expune viziunea autorului
asupra iubirii -
aceasta fiind dătătoare de viață și prin ea poți eterniza celemai frumoase clipe ale vieții: “din care infloresc aievea
-
veșnicii.”
În concluzie, pot afirma cu certitudine că Lucian Blaga prin
prisma
poeziei “Dorul” a demonstrat importanța și puterea supremă a femeii care în viziunea acestuia este purtătoarea celor mai multe taine care nu vorputea fi niciodată cunoscute de bărbații, făcându
-
le și mai admirabile, șimai iubite și mai enigmatice
.