Povestea cartii de Emilla Caldarar Zilele trecute Gheorghita s-a bucurat foarte - ca totdeauna cand primeşte in daro carte. E o carte de povesti... sä tot atai să- priveşti pozele minunat desenate, in fel şi chip colorate. Cât despre citit, lui Gheorghita si citeşte mama-mare, in fiecare seara, la culcare. Numai că, de indată ce bunicuta şi-a scos ochelarii isprăvind de citit, Gheorghiţă, de carte, s-a și plictisit. Ba chiar sá o spuncm färá ocoliş - a rupt din ea o foaie să- şi facă o racheta Ceneroziel auzi el de indată. Se uită imprejur pe furię... nimeni in odaie... Ce neroziel repetă ghemotocul de hârtie, aflat intr-un ungher al camerei. -A, tu erai? se mira Gheorghiță. Eu... sau mai bine zis o rămăşiţa.. din cartea ce-o văd pe jos anincată. Ce ghinion pe ea să nimerească la um astfel de copil! Hei, daca-ai şti povestea cărţii de poveşti... - Povestea... ei? se intoarse Gheorghiță spre carte, cu o privire mirata. Vrei să mi-o povesteşti? - A fost odată, demult, când poveştile acestea din carte erau toate doar nişte ganduri şi Idei minunate, in mintea şi inima scriitorului, Zle şi nopti a trudit să le scrie, cu slove meşteşugite, care să farmece şi să imbie. Prietenul scriitorului, pictorul, a citit poveştile şi a zis: "Ca să le placă și mai mult copiilor, eu le voi zugrăvi in culori". Povestea cărții însă merge mai departe..., căci fiece carte se desenează şi se scrie pe... hârtie. Povestea trece, deci, şi prin păduri - acolo täietari doboară trunchiuri vechi şi, buştenii sunt transportasi spre fabricile in care maşini iscusite macină lemnul şi-l moaie până devine o pastă. Iar pasta aceasta, albită, presată, uscată, frumos netezită, frumos taiată, ajunge să fie hartie. Vine apoi tipograful, cel care alege-culege litere mari, litere mici, rânduri, pagini intregi. lar tipograful munca işi imparte eu cel care-adună şi leagă împreuna, foaie cu foaie, o carte intreagă: legătorul. Vad eu acum prea bine de ce-ai finut să-mi povesteşti povestea cartii de poveşti. Cati oameni au muncit pentru eal... spuse Gheorghiţă, pe gânduri...​