Răspuns:
Din punctul de vedere al celui care vorbește, a fi un bun creștin înseamnă respectarea unor reguli de bună conviețuire. Poate doar pe cele incriminate și de Codul Penal (a nu fura, a nu ucide etc.), poate și pe cele de bun-simț (a nu înjura, a nu avea un comportament agresiv în familie etc.). Este posibil chiar ca vorbitorul să facă acte de caritate, mai multe sau mai puține, mai dese sau mai rare.
Din punctul de vedere al religiei ortodoxe însă, a fi un bun creștin include și mersul regulat la biserică, pioșenia, ținerea posturilor, spovedania, împărtășania. Acestea pe lângă respectarea tuturor acelor reguli arătate mai sus și a comportamentului milos și darnic. Pentru un creștin adevărat, aceste reguli se respectă cu foarte mare ușurință, deoarece sunt izvorâte nu din constrângeri sociale, ci din dragostea față de aproape. Din dragostea față de semeni rezultă și dărnicia constantă, frecventă.
