dau corona!va rog rog mult ༎ຶ‿༎ຶÓ╭╮Òva rog

Povestește următorul fragment.Dar nu lung nu mai lung de fragment

Consilierul de curte Drosselmeyer era un bărbat mic şi sfrijit, având un plasture mare, negru, așezat peste ochiul drept. Nu avea păr deloc, trebuind să poarte o frumoasă perucă albă-o adevărată operă de artă. De altfel, naşul era un maestru în felul său. Se pricepea şi la reparat și făcut ceasuri. Când în casa familiei Stahlbaum se îmbolnăvea vreo pendulă şi nu mai voia să cânte, naşul Drosselmeyer venea, îşi punea un şorţ albastru și o repara, scormonind ceasul cu uneltele ascuţite. Apoi, pendula se înviora şi începea îndată să zbârnâie, să bată şi să ticăie veselă, spre bucuria tuturor. De câte ori venea, naşul avea în buzunar câte o surpriză pentru copii: ba un omuleţ caraghios, ce îşi rostogolea ochii şi făcea plecăciuni, ba o cutie din care sărea o pasăre, ba altele. Însă, de Crăciun, el meşterea cu multă trudă o operă de artă atât de preţioasă, încât părinţii grijulii o luau de îndată în păstrare, deşi nașul o dăruia copiilor.

Maria bătu din palme, strigând cu bucurie:

– Cine știe ce minunăţie o mai fi făcut nenea Drosselmeyer pentru noi! exclamă fetița.​​