Răspuns :
Pasa Hassan, desi este conducatorul armatei turcesti, nu se implica in batalie, ci urmareste de la distanta desfasurarea luptelor, atitudine dispretuitoare fata de mica ostire romana. Nici chiar atunci cand "turcimea-nvrajbita [...] cade-n mocirla", iar "fulgerul Sinan, izbit de pe cal,/ Se-nchina prin balta.", Hassan nu intervine direct in strategia bataliei, ci, "de sub poala padurii" ii "trimite-o porunca" lui Mihnea, pentru ca acesta sa atace ostirea romana. Din aceste fapte reies, in mod indirect, infatuarea si lasitatea conducatorului otoman, trasaturi ce se vor manifesta in intreaga poezie.
Pasa Hassan este uluit de iuresul atacului si, ingrozit de imaginea hiperbolizata a voievodului roman, care are asupra lui impact vizual si auditiv, "fuge nebun" si i se pare ca in "gheara de fiara si-n gura de tun/ Mai dulce-i pieirea". Provocarea directa la lupta, facuta de catre Mihai, il inspaimanta cumplit pe Hassan, care-si pierde "si capul, si firea", iar deznadejdea care-l cuprinde il desfigureaza: "Cu ochii de sange, cu barba valvoi/ El zboara soimeste". Speriat peste masura, i se pare ca hainele il impiedica sa fuga, groaza care-l stapaneste ajunge pana la disperare si la o panica halucinanta, reactii reiesite indirect din dinamica verbelor/locutiunilor verbale:
"Turbanul ii cade si-l lasa cazut;
Isi rupe cu mana vestmantul,
Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul,
Si lui i se pare ca-n loc e tinut:
Alearga de groaza pieirii batut,
Mananca pamantul."
Mirarea lui tn fata faptelor de mareata vitejie a domnitorului roman se constituie intr-o noua dovada a lipsei de curaj pe campul de bataie. Lasitatea pasei este evidenta in momentul in care isi da seama ca Mihai Viteazul se indreapta spre el. Frica isi face loc in sufletul sau, deoarece apropierea voievodului "e groaza si vai!", metafora care sugereaza faptul ca pasa sesizeaza pericolul. La propunerea lui Mihai de a se confrunta, frica se transforma intr-o spaima ingrozitoare, sentiment redat de poet prin fuga nebuna, pasa pierzandu-si "si capul si firea". Spaima si groaza il coplesesc treptat, iar imaginea lui voda, pe care o percepe vizual si auditiv, capata dimensiunile unui munte. Dupa a doua provocare, Hassan ajunge in pragul nebuniei, avand halucinatii, deoarece i se pare "Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul" si-"n loc e tinut".
Pasa Hassan intruchipeaza tipul cuceritorului dispretuitor si arogant, pe care eul liric il contureaza cu note ironice si batjocoritoare pentru lasitatea si infatuarea care-l definesc pe conducatorul armatei otomane:
"Si.-n ceasul acela Hassan a jurat
Sa zaca de spaima o luna,
Vazut-au si beii ca fuga e buna
si bietului pasa dreptate i-au dat,
Caci voda ghiaurul in toti a bagat
O groaza nebuna."
Antiteza este procedeul artistic prin care eul liric scoate in evidenta patriotismul si daruirea cu care lupta in fruntea ostirii romane voievodul Mihai Viteazul si lipsa de curaj si de demnitate a conducatorului turc, Pasa Hassan.
Imbinand in mod armonios naratiunea cu descrierea, caracterizarea indirecta realizata prin evidentierea lasitatii conducatorului turc pe campul de lupta cu cea directa, personajul devine oglinda care reflecta spaima si groaza. Modalitatea de a creiona un personaj prin optica adversarului este o dovada de maiestrie artistica, exprimand totodata admiratia poetului pentru Mihai Viteazul si dispret fata de lasitatea si lacomia conducatorului turc.
George Cosbuc foloseste o varietate de procedee artistice, reusind sa confere stilului armonie si finete. Pentru a reda culoarea epocii, poetul foloseste arhaisme - "ieniceri", "flinte", "urdie", "pasa", "ghiaur", "spahii", "bei" - iar registrul stilistic se distinge prin prezenta cuvintelor si expresiilor populare: "e groaza si vai", "e negru-pamant", "mananca pamantul", "sa zaca", "o groaza nebuna". Werbele la timpul prezent dau faptelor permanentizare, evidentiind inca o data virtutile poporului roman consemnate documentar de istoria unui neam care a pretuit dintotdeauna sentimentul demnitatii nationale si al jertfei pentru libertate si independenta.
