Răspuns:
Revolta ionienilor (499-494 i.Hr.). Perioada de relativa liniste a incetat pentru grecii din Asia Mica odata cu conturarea unei amenintari venite dinspre est: Imperiul Persan. Cetatile grecesti din nord-vestul Asiei Mici (eoliene), cele din centru, populate de ionieni si cele din sud-vest, care erau populate de dorieni, au intretinut relatii stranse cu Orientul si chiar au suferit influenta acestuia; cu toate acestea, influenta orientala nu a transformat civilizatia greaca din Asia Mica in ceva strain de esenta ei. Ionienii s-au aflat, incepand cu 560, sub tutela bogatului Croesus (Cresus), regele Lydiei. Insa tutela lydiana era destul de blanda, iar cetatile grecesti si-au conservat in intregime autonomia. In 546, regele persan Cyrus al II-lea l-a invins pe Cresus si a cucerit regatul Lydian. Insa armatele persane nu s-au oprit in acest punct, ci au ocupat intreaga Anatolie, iar orasele grecesti de pe coasta Asiei Mici au trecut sub stapanirea lui Cyrus. Dintre acestea, doar Miletul avea statutul privilegiat de aliat. Dupa domnia fiului sau, Cambyses al II-lea (529-522), cuceritorul Egiptului, si a uzurparii magului Gautama, domnia a fost preluata de un membru al ramurii colaterale a familiei ahemenide, Darius I (522-486). Domnia acestuia a fost marcata de o expansiune generala a imperiului in toate directiile: spre est, pana pe valea superioara a fluviului Indus, spre sud, in Lybia si spre nord. In anul 514, Darius a traversat Hellespontul, patrunzand, pentru prima data, in Europa. Expeditia ameninta sa se transforme intr-un esec, dar Darius, desi nu a reusit sa ii supuna pe sciti, si-a impus dominatia asupra getilor si tracilor, iar regele Macedoniei, Alexandros I, a recunoscut suzeranitatea monarhului persan. De notat este faptul ca ionienii i-au ramas fideli lui Darius, in 513, in momentul in care scitii si athenianul Miltiades le-au sugerat sa distruga podul de vase de peste Istru, gest care ar fi impiedicat retragerea armatei lui Darius. Histaios, tiranul Miletului, si unul dintre consilierii apropiati ai lui Darius, i-a indemnat pe ionieni sa abandoneze cauza regelui persan.
Ulterior, persanii au cucerit insulele Lemnos si Imbros, apoi au ocupat insula Samos, a carei putere se micsorase dupa moartea tiranului Polykrates, in 522; insulele Lesbos si Chios au acceptat suveranitatea persana. Atena a refuzat alianta cu regele persan, deoarece acesta il sustinea pe tiranul Hippias.
Histaios, care il lasase la conducerea Miletului pe ginerele sau, Aristagoras, l-a determinat pe Darius sa organizeze o expeditie de cucerire a insulelor Ciclade, unde fostul tiran ar fi dorit sa fie numit guvernator. Expeditia, declansata in 499, a esuat. Pentru a scapa de consecintele acestei infrangeri, Aristagoras a declansat o revolta impotriva stapanirii persane. Una din primele masuri luate de rebeli a fost rasturnarea tiranilor, fiind proclamata isonomia („egala impartire a puterii”), urmata de
