Răspuns:
Eram pe balcon și mă uitam afară, păsările ciripeau atât de frumos. Pisica mea se uita la mine, voia joacă, iar eu nu aveam chef de ea, până când a crăpat vasul de la bunica așezată pe masă. Fără să vrea a sparto, iar eu nu știam ce scuză să-i spun tatei, când o să vină acasă.
Am început să mă panichez și să plâng, pisica se uita curioasă la mine.
-Vai, vasul de la bunica, o să mă certe tata!
Am încercat să lipesc vasul crăpat, rapid, însă fără folos.... Se aude ușa, îl aud cum tropăie, era tata.
-Ce se întâmplă cu vasul mamei? Tu l-ai spart?
-Nu, pisica!
-Nu minți!
El nu m-a crezut, i-am spus tot, iar el tot nu a încercat să mă creadă.
Of, dacă mă jucam cu Mița, pisica mea , poate că nu se ajungea aici....
