Mama mea este luna de pe cer, ea este ființa care m-a adus pe această lume, ființa care m-a purtat în pântecul ei timp de 9 luni și care m-a crescut pe parcursul celei mai frumoase perioade din viața mea, perioada copilăriei. Ea este raza de soare care îmi luminează chipul, privirea sa blândă și firavă îmi mângâie și acum cu bucurie chipul trist la nevoie. Glasul ei molcom precum un râu ce curge și se azvarie într-o albie a naturii îmi vorbește mereu cu stăruință și cu susținere.
Iubirea sa necontenită și mângâierea sa blândă și strâmtoarea ei caldă la pieptul său sunt cele mai frumoase daruri pe care mi le-a dat și mi le dă.
Așa este mama mea, ea este o petală de ghiocel, alb și proaspăt răsărit care pentru mine nu va pieri niciodată căci o voi ține sub lumina sufletului meu și o voi îngriji.
nu e făcută de mine dar sper că e ok!
