Răspuns:
In veacul de mijloc, calugarii doreau sa inmulteasca manuscrisele,ce pastrau intelepciunea lumii.
Cavalerul cuibarit intre doua stanci il pandea pe vecinul sau. In umbra manastirilor cultul scrisului era o parte din rugaciunea de toate zilele.
Daca n-ar fi fost aceste mucenici tacute, la ingramadirea filelor acoperite cu slove mai mult desenate decat scrise s-ar fi perdut continuitatea de gandire .
Albinele manastirilor adunau mierea cunostintei. Obiceiul de a spori cartea nu s-a pierdut nici cand a aparut tiparul.Calugarul s-a transformat in culegator de litere,din trecut aducea acelasi scris care-l inganduia.
Calugarul avea rabdare sa intregeasca randurile. O astfel de carte se citea cu entuziasm.Calugarii au fost cei care au raspandit lumina .
O ocupatie mai frumoasa decat a scrie rugaciuni nu era.
Coronița, te rog?
