Pe spinarea unui bivol mare, negru și frumos se plimba o coțofană. Un cățel trecând pe acolo s-a oprit mirat văzând pe bivol pe care lua pe oricine pe spinarea sa, și deodată câinele s-a gândit că ie rost să îl plimbe și pe el.
Cugetând așa, și-a tras îndărăt să-și facă vânt, s-a pitit la pământ și deodată îi sărise bivolului in spinare.
Apucat fără veste bivolul a tresărit, ia fost o clipă să se scuture și apoi la răstoarne și să-l ia în coarne pe câine
și cât colo să-l arunce, in trifoi.
Boul la întrebat pe câine la ce se gândise oare și dacă credea că ie mort. Boul îi m-ai zise că pe coțofană o suportă pe spinare, că o apără de muște, țânțari și de tăuni, pe când pe câine, la întrebat ce slujbă poate să facă. Bivolul ia m-ai spus că iar fii rușine de viței și de malaci, după cât de mare și puternic, gospodar în greutate, să-l poarte pe degeaba pe el (pe câine) în spate.
