Baza relaţiilor interumane este comunicarea, ca mijloc de cunoaștere pe sine şi a celor din jur. Comunicarea defectuoasă a stat la baza multor conflicte în istoria mondială, de la lupte teritoriale la războaie mondiale cu consecinţe majore asupra populaţiei.
În primul rând, comunicarea trebuie să fie clară, cu un scop precis și o exprimare inteligibilă. Limbajul, fie el verbal sau non verbal, trebuie adaptat fiecărei persoane cu care interacționăm, pentru a nu se crea confuzii. De exemplu, nu toți oamenii înţeleg sarcasmul, ironia. Sensul figurativ al cuvintelor poate fi perceput ca şi sens propriu, de aceea, mesajul transmis trebuie să fie bine structurat, fără a putea fi reinterpretat și transmis mai departe în mod eronat.
În al doilea rând, comunicarea presupune ca nemulțumirile să fie exprimate atunci când apar şi rezolvate, deoarece pot avea efect hotărâtor asupra relațiilor dintre oameni. De exemplu, comunicarea este foarte importantă într-un cuplu care intenționează să-și întemeieze o familie. O comunicarea incompletă duce la o acumulare de sentimente cu efect atât în plan psihologic, cât şi în plan fizic.
În concluzie, comunicarea este necesară şi decisivă în relațiile interumane. Oamenii trebuie să-și transmită gândurile, părerile şi dorintele într-un mod cât mai adecvat pentru a nu transforma vorbele în arme.
